îndârji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. –
În + dârz.îndârji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndârjí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndârjésc, imperf. 3
sg. îndârjeá; conj. prez. 3
să îndârjeáscăîndârjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndârjì v. Mold. a (se) face dârz:
în ce te bizui de te îndârjești așa ? CR.