înduplecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (
Înv.) Care înduplecă; convingător. –
Îndupleca +
suf. -ător.înduplecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înduplecătór (
înv.)
(-du-ple-) adj. m.,
pl. înduplecătóri; f. sg. și
pl. înduplecătoáre