îndumnezei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV.
Tranz. (
Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. –
În + Dumnezeu.îndumnezei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndumnezeí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndumnezeiésc, imperf. 3
sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3
să îndumnezeiáscăîndumnezeì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndumnezeì v. a diviniza:
zile luminoase, ’ndumnezeite AL.