înduioșător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDUIOȘĂTÓR, -OÁRE, înduioșători, -oare, adj. Care provoacă înduioșare; mișcător, impresionant, emoționant. [
Pr.:
-du-io-] –
Înduioșa +
suf. -ător.înduioșător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înduioșătór adj. m.,
pl. înduioșătóri; f. sg. și
pl. înduioșătoáre