înduioșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDUIOȘÁ, înduioșez, vb. I.
Refl. și
tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [
Pr.:
-du-io-. –
Var.: (rar)
înduioșí vb. IV] –
În + duios.înduioșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înduioșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înduioșeáză, 1
pl. înduioșắm; conj. prez. 3
să înduioșéze; ger. înduioșấndînduioșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înduioșà v. a atinge inima, a mișca de compătimire. [V.
duios].