îndrăzneț - explicat in DEX

îndrăzneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț.

îndrăzneț (Dicționaru limbii românești, 1939)
îndrăznéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. îndrăznesc). Plin de curaj, viteaz. Intrepid, întreprinzător: navigator îndrăzneț. Nerușinat, obraznic: ifos îndrăzneț. Fig. Neobișnuit, extraordinar (ca execuțiune, stil ș. a.): expresiunĭ îndrăznețe.

îndrăzneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndrăznéț adj. m., pl. îndrăznéți; f. îndrăzneáță, pl. îndrăznéțe

îndrăzneț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndrăzneț a. 1. care întreprinde multe; 2. plin de curaj, intrepid: navigator îndrăzneț; 3. nerușinat: ce ifos îndrăzneț! 4. fig. în afară de regula comună: expresiuni îndrăznețe.