îndrăzneală - explicat in DEX

îndrăzneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală.

îndrăzneală (Dicționaru limbii românești, 1939)
îndrăzneálă f., pl. elĭ. Curaj, calitatea de a îndrăzni: îndrăzneala de a ĭeși la luptă. Insolență, nerușinare: îndrăzneala de a fuma în biserică. Fig. Neobișnuință, ĭeșire din regulă: (pin [!] execuțiune, stil ș. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare.

îndrăzneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndrăzneálă s. f., g.-d. art. îndrăznélii; pl. îndrăznéli

îndrăzneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndrăzneală f. 1. calitatea celui îndrăzneț: intrepiditate, temeritate; 2. insolență, nerușinare; 3. fig. înălțimea stilului: îndrăzneala cugetărilor.