îndrumător - explicat in DEX

îndrumător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

îndrumător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndrumătór¹ adj. m., s. m., pl. îndrumătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoáre

îndrumător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*îndrumătór² s. n., pl. îndrumătoáre