îndrumà - explicat in DEX

îndruma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrúm] – În + drum.

îndruma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndrumá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrúmă

îndrumà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndrumà v. a arăta drumul, a pune pe cale.