îndestul - explicat in DEX

îndestul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.

îndestul (Dicționaru limbii românești, 1939)
îndestúl adv. Rar. Destul, de ajuns. – S´ar putea scrie și în destul.

îndestul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!îndestúl (înv.) adj. m., pl. îndestúi; f. îndestúlă, pl. îndestúle

îndestul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndestul adv. de ajuns: nu ești îndestul de chinuită? BĂLC. [V. destul].