îndeletnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, vb. IV.
Refl. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. –
Et. nec. Cf. îndelete.îndeletnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!îndeletnicí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se îndeletnicéște, imperf. 3
sg. se îndeletniceá; conj. prez. 3
să se îndeletniceáscăîndeletnici (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndeletnicí v. a lucra pe îndelete, a se ocupa (sârguitor) cu ceva. [Dial.
deletnic, laborios = slav. DĬALATELĬNĬNŬ, muncitor].