îndatorință(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNDATORÍNȚĂ,îndatorințe, s. f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. -ință.
îndatorință(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) îndatorínță (rar) s. f., g.-d. art. îndatorínței; pl. îndatorínțe