încărca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I.
1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv.
2. Tranz. și
refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...).
3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦
Spec. A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală.
4. Tranz. (În
expr.)
A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult.
A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința.
A fi încărcat de ani = a fi în vârstă.
5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. –
Lat. *
incarricare.încărca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)încărcá (încárc, încărcát), vb. –
1. A umple cu ceva. –
2. A împovăra, a copleși. –
3. A bate, a ciomăgi. –
4. (Înv.) A însărcina. –
Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. Lat. carrĭcāre, cf. carcati în Glosele de la Reichenau (Pușcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR),
cf. alb. ngarkoń (Philippide, II, 644),
it. (in)carricare, prov.,
sp. (en)cargar, fr. charger (
v. fr. enchargier),
cat.,
port. encarregar. –
Der. încărcat, adj. (umplut; plin cu ceva;
f. rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz,
cf. grea, sp. cargada; încărcător, s. n. (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc);
încărcător, s. m. (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie);
încărcătură, s. f. (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană);
încărcătoare, s. f. (rampă de încărcare).
Cf. descărca.încărca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încărcá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. încárc, 3
încárcăîncărcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încărcà v.
1. a pune o sarcină:
a încărca un cal; 2. a exagera:
a încărca o socoteală; 3. a cita cu profuziune:
a încărca o operă cu citate; 4. a pune praf și plumb într’o armă de foc:
a încărca o pușcă. [Lat. CARRICARE, lit. a pune în car].