încărcat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂRCÁT1 s. n. Faptul de
a (
se)
încărca. –
V. încărca.încărcat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂRCÁT2, -Ă, încărcați, -te, adj. 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. ♦ (Despre oameni sau animale) Care poartă o încărcătură. ♦ (Despre o gură de foc) Cu proiectilul introdus în armă.
2. (Despre plante) Plin de fructe sau de flori.
3. Fig. Exagerat, mărit (în scopul de a înșela).
4. (În sintagmele)
Aer încărcat = aer viciat, greu de respirat.
Atmosferă încărcată =
a) atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni;
b) fig. stare de încordare, de tensiune.
Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mâncării excesive.
Limbă încărcată = limbă cu înfățișare specifică unei indigestii.
5. (Despre acumulatoare electrice) În care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale cărui armături au sarcină electrică. –
V. încărca.încărcat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încărcát s. n.