încăpător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spațios. –
Încăpea +
suf. -ător.încăpător (Dicționaru limbii românești, 1939)încăpătór, -oáre adj. Care cuprinde, spațios, destul de mare:
casă încăpătoare.încăpător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încăpătór adj. m.,
pl. încăpătóri; f. sg. și
pl. încăpătoáreîncăpător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încăpător a. în care încape mult, larg, spațios.