încăpăstra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂPĂSTRÁ, încăpăstrez, vb. I.
Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [
Var.: (
reg.)
încăpăstrí vb. IV] –
În + căpăstru.încăpăstra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încăpăstrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încăpăstreáză