încăputa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂPUTÁ, încăputez, vb. I.
Tranz. A pune căpute la încălțăminte; a căputa. –
În + căpută.încăputa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încăputá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încăputeázăîncăputà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încăputà v.
1. a pune căputa la cisme;
2. a drege ciorapi;
3. fig. a prepara în grabă:
lesne se încăputează un culcuș.