încăpea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂPEÁ, încáp, vb. II.
Intranz. 1. A fi cuprins într-un spațiu. ◊
Expr. A nu-și (
mai)
încăpea în piele sau (
tranz.)
a nu-l mai încăpea (pe cineva)
pielea de gras (sau
de bucurie, de fericire, de mândrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mândru.
Nu (
mai)
încape vorbă (sau
îndoială, discuție) sau (în forma interogativă)
mai încape vorbă? = este cert, neîndoielnic. ♦
Tranz. A (putea) cuprinde ceva. ◊
Expr. A nu-l (
mai)
încăpea (pe cineva)
locul (
de bucurie, de veselie etc.) = a fi foarte bucuros.
2. (
Fam.; în construcții negative, urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A se împiedica de cineva, a fi nemulțumit, stingherit de prezența cuiva sau a ceva.
3. A trece, a străbate, a pătrunde pe undeva.
4. (În
expr.)
A încăpea pe mâna (sau
pe mâinile)
cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva. –
Lat. *
incapere.încăpea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)încăpeá (încáp, încăpút), vb. –
1. A fi cuprins într-un spațiu. –
2. A ocupa locul adecvat, a se afla la locul lui. –
3. A se cuveni, a se cădea, a fi posibil (mai ales în propoziții negative). –
4. A ajunge la un rezultat, a obține, a dobîndi. –
Mr. ncap, megl. (a) ncap. Lat. capēre (Pușcariu 809; Candrea-Dens., 839; REW 1625; DAR),
cf. it. capere, prov.,
sp.,
port. caber. Pentru semantism,
cf. Șeineanu,
Semasiol., 182 și Corominas, I, 555-6. –
Der. încăpere, s. f. (volum, cuprins al unui lucru; capacitate; concepție; cameră, odaie);
încăpător, adj. (spațios);
neîncăpător, adj. (strîmt);
încăpătoare, s. f. (
înv., capacitate).
încăpea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încăpeá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încáp, 2
sg. încápi; conj. prez. 3
să încápă; part. încăpútîncăpeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încăpeà v.
1. a ținea în sine, a coprinde:
mult încape în butia asta; 2. a fi loc de ajuns, a intra în ceva;
p’acolo nu încăpeau doi inși; fig.
nu încape îndoeală, vorbă; 3. a ajunge rău:
pe ce mâini a încăput! [Lat. CAPERE, a prinde (luat intransitiv cu sensul de a pătrunde)].