încălțare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂLȚÁRE, (
2)
încălțări, s. f. 1. Încălțat
1.
2. (
Înv. și
reg.; la
pl.) Încălțăminte.
3. Spec. (
Mar.) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei. –
V. încălța.încălțare (Dicționaru limbii românești, 1939)încălțáre f., pl.
ărĭ. Vechĭ. Azĭ nord. Încălțăminte.
încălțare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încălțáre s. f.,
g.-d. art. încălțắrii