încălcà - explicat in DEX

încălca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca.

încălca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încălcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 încálcă

încălcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încălcà v. 1. a călca o țară, o moșie; 2. fig. a lua pe nedrept, a se întinde pe pământul altuia.