încârlionța(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCÂRLIONȚÁ,încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.
încârlionța(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încârlionțá(a ~) (pop.) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 încârlionțeáză