încârliga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. –
În + cârlig.încârliga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încârligá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încârlígă