încârjoia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎNCÂRJOIÁ, încârjoiez, vb. I.
Refl. (
Reg.) A se încovoia, a se răsuci. – Din
în- +
cârjă.încârjoià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încârjoià v. Mold. a-și gârbovi trupul (de bătrânețe):
gheboși de-și încârjoiau trupul până la genunchi. [Lit. a se încovoia ca o cârjă].