încârdui - explicat in DEX

încârdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCÂRDUÍ, încârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăși. – Din în cârd + suf. -ui.

încârdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încârduí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încârduiésc, imperf. 3 sg. încârduiá; conj. prez. 3 să încârduiáscă

încârdui (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încârduí v. a se întovărăși (V. ferchea-berchea). [Tras din cârd].