încârdoșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÂRDOȘÁ, încârdoșez, vb. I.
Refl. recipr. (
Reg.) A se înhăita. –
În + cardaș (
Înv. „tovarăș” <
tc.,
bg.).
încârdoșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!încârdoșá (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se încârdoșeáză, 1
pl. ne încârdoșắm; conj. prez. 3
să se încârdoșéze; ger. încârdoșấndu-seîncârdoșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încârdoșà v. a se împreuna:
se încârdoșează cu vr’un smintit ISP. [Lit. a se pune în cârd].