încântător - explicat in DEX

încântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE, încântători, -oare, adj. Care încântă; atrăgător, fermecător. – Încânta + suf. -ător.

încântător (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎNCÂNTĂTÓR, – OÁRE adj. Care încântă; fermecător. [< încânta + -tor].

încântător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE adj. care încântă; fermecător. (< încânta + -tor)

încântător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încântătór adj. m., pl. încântătóri; f. sg. și pl. încântătoáre

încântător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încântător a. care încântă, care place mult.