încâlci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc.
2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. –
În + câlți.încâlci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încâlcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încâlcésc, imperf. 3
sg. încâlceá; conj. prez. 3
să încâlceáscăîncâlcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încâlcì v.
1. a se încurca (vorbind de firele de cânepă sau de păr):
2. fig. a (se) încurca în genere. [Derivat din
câlți: metaforă luată din tehnica torsului și analogă cu a încurca ițele].