încuietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCUIETÚRĂ, încuieturi, s. f. (
Pop.) Constipație. –
Încuia +
suf. -tură.încuietură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încuietúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. încuietúrii; pl. încuietúriîncuĭetură (Dicționaru limbii românești, 1939)încuĭetúră f., pl.
ĭ. Rezultatu încuĭeriĭ. Constipațiune.