încurajator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. –
Încuraja +
suf. -tor.încurajator (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. Care dă curaj, care stimulează. [<
încuraja +
-tor].
încurajator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. care dă curaj, stimulează. (< încuraja + -tor)
încurajator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încurajatór adj. m.,
pl. încurajatóri; f. sg. și
pl. încurajatoáre