încumetri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV.
Refl. recipr. (
Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. –
În + cumătru.încumetri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!încumetrí (a se ~) (-me-tri) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se încumetréște, imperf. 3
sg. se încumetreá; conj. prez. 3
să se încumetreáscăîncumetri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încumetrí v. a se face cumetri, a se înrudi.