încujba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Înv. și
reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. –
În + cujba.încujba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încujbá (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
încujbeázăîncujba (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încujbá V.
1. a încovoia, a îndoi:
încujbat sub sarcină; 2. fig. a apleca:
floare ’ncujbată de a crivățului suflare NEGR. [V.
cujbă].