încuietoare - explicat in DEX

încuietoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCUIETOÁRE, încuietori, s. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. – Încuia + suf. -toare.

încuietoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încuietoáre s. f., g.-d. art. încuietórii; pl. încuietóri

încuietoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încuietoare f. 1. unealtă de încuiat; 2. încuierea pântecelui, constipațiune.

încuĭetoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
încuĭetoáre f., pl. orĭ. Mecanizm [!] de încuĭat (ca broasca, clanța, clampa).