încuibà - explicat in DEX

încuiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib.

încuiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!încuibá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încuibeáză

încuibà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încuibà v. 1. a-și face cuibul; 2. fig. a se așeza, a prinde rădăcină: cu amărăciunea vie ’n suflet încuibată AL.