încrâncina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCRÂNCINÁ vb. I.
v. încrâncena.încrâncinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încrâncinà v. a se cutremura de groază:
ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V.
crâncen].