încruși(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCRUȘÍ,încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
încruși(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încrușí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 săîncrușeáscă