încreți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A face crețuri. ♦
Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri.
2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva,
p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.).
3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦
Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). –
În + creț.încreți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încrețí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încrețésc, imperf. 3
sg. încrețeá; conj. prez. 3
să încrețeáscăîncrețì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încrețì v.
1. a face creț:
a încreți fruntea, părul, rochea; 2. a se sbârci:
se încreția carnea pe trup.