încrețitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. –
Încreți +
suf. -tură.încrețitură (Dicționaru limbii românești, 1939)încrețitúră f., pl.
ĭ. Rezultatu încrețiriĭ, parte încrețită, cută:
încrețiturile frunțiĭ, haĭneĭ.încrețitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încrețitúră s. f.,
g.-d. art. încrețitúrii; pl. încrețitúriîncrețitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încrețitură f. lucru încrețit, cută:
încrețiturile hainelor ISP.