încovoĭetură - explicat in DEX

încovoietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

încovoietură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încovoietúră s. f., g.-d. art. încovoietúrii; pl. încovoietúri

încovoietură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încovoietură f. efectul încovoierii: îndoitură, curbatură.

încovoĭetură (Dicționaru limbii românești, 1939)
încovoĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încovoĭeriĭ, îndoitură, parte încovoĭată.