încotro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOTRÓ adv. (Adesea interogativ) În ce direcție, unde; oriunde. ◊
Expr. Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde.
Care încotro (
poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile.
A nu (
mai)
avea încotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decât...), a nu putea face altfel, a nu avea altă soluție, altă scăpare. –
Lat. in-contra-ubi.încotro (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)încotró adv. – Unde, în ce direcție. –
Var. (
înv.)
încătruă, încătruo, încătro. Lat. contra ubi (Philippide,
Principii, 92; Tiktin; DAR), cu
în- relativ tîrziu. –
Der. încotrova, adv. (oriunde), cu
suf. -
va, cf. cineva, undeva; dincotro, adv. (de unde, din ce parte). – Din
rom. care încotro, pretutindeni, provine
mag. karenkotro, karinkotro (O. Balogh,
Magyar Nyelvör, XXVII, 248).
încotro (Dicționaru limbii românești, 1939)încotró, V.
cotro.încotro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încotró (-co-tro) adv.încotro (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încotro adv. V.
cotro.