încorseta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I.
Tranz. A pune într-un corset (medical). ♦
Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. –
În + corset.încorseta (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCORSETÁ vb. I. tr. A strânge într-un corset. ♦ (
Fig.) A supune anumitor reguli; a circumscrie (
1). [<
în- +
corset, după fr.
corseter].
încorseta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCORSETÁ vb. tr. 1. a strânge într-un corset. 2. (fig.) a supune anumitor reguli; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie (1). (după fr.
corseter)
încorseta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încorsetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încorseteáză