încoronà - explicat in DEX

încorona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare.

încorona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încoroná (a ~) vb., ind. prez. 3 încoroneáză

încoronà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încoronà v. 1. a pune o coroană pe cap; 2. fig. a recompensa, a premia: a încorona munca; 3. a împodobi: flori încoronau fruntea-i; 4. a desăvârși: sfârșitul încoronează lucrarea.