încornora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I.
Tranz. A pune coarne. ♦
Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦
Fig. (
Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din
încornorat (derivat regresiv).
încornora (Dicționar de argou al limbii române, 2007)încornora, încornorez v. t. a-și înșela soțul sau soția
încornora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încornorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încornoreázăîncornora (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încornorá v.
1. a pune coarne;
2. fig. a exagera:
cum le încornora toate câte le auzia CAR.