încordătură - explicat in DEX

încordătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.

încordătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
încordătúră f. Rezultatu încordăriĭ. Contracțiune, spazm [!].

încordătură (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
încordătúră, -i, s.f. – Cotitură, șerpuire de drum. – În- + coardă „fir elastic; funie; strună; arc” (< lat. chorda) + -tură.

încordătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încordătúră (înv.) s. f., g.-d. art. încordătúrii; pl. încordătúri

încordătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încordătură f. contracțiune, spasm: încordături dureroase OP.