încordător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (
Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei ferăstrăului; cordar. –
Încorda +
suf. -ător.încordător (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)încordătór2,
încordătóri, s.m. (reg.) diavol, drac.
încordător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încordătór (
reg.)
s. n.,
pl. încordătoáre