încopcia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I.
Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci.
2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [
Pr.:
-ci-a] –
În + copcă.încopcia (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)încopciá,
încopciéz, vb. I (pop.)
1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci.
2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva).
3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.
încopcia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (
cuiva).
încopcia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încopciá (a ~) (-ci-a) vb.,
ind. prez. 3
încopciáză, 1
pl. încopciém (-ci-em); conj. prez. 3
să încopciéze; ger. încopciínd (-ci-ind)