înconjurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCONJURĂTÓR, -OÁRE, înconjurători, -oare, adj. Care se află de jur împrejur, care înconjură. –
Înconjura +
suf. -ător.înconjurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înconjurătór adj. m.,
pl. înconjurătóri; f. sg. și
pl. înconjurătoáre