încondeia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I.
Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paști), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦
Fig. (
Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele.
2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. –
În + condei.încondeia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încondeiá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încondeiáză, 1
pl. încondeiém; conj. prez. 3
să încondeiéze; ger. încondeíndîncondeià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încondeià v.
1. a desena cu condeiul, a vopsi cu negru (sprâncene), a roși ouăle de sâmbăta Paștilor;
2. fig. a înnegri, a calomnia:
bine ’ai încondeiat.