încomat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCOMÁT, -Ă,încomați, -te, adj. (Rar) Cu coamă bogată. – În + coamă + suf. -at.
încomat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încomát (rar) adj. m., pl. încomáți; f. încomátă, pl. încomáte