încolătăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Înv. și
reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între
încolăci și
împletici.încolătăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încolătăcí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încolătăcésc, imperf. 3
sg. încolătăceá; conj. prez. 3
să încolătăceáscă