încolo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÓLO adv. 1. În alt loc decât aici; în partea aceea, în direcția aceea, într-acolo. ◊
Expr. Mai încolo = mai departe.
Până (
mai)
încolo = până nu departe, destul de aproape. (
Fam.)
Lasă-l (sau
dă-l)
încolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atenție, nu-l lua în considerare.
Fugi încolo! = taci din gură! nu mai spune fleacuri.
2. Pe urmă, mai târziu. ◊
Loc. adv. De aici sau
de-acu(
m)
încolo = începând din acest moment, de acum înainte.
De astăzi (sau
de mâine etc.)
încolo = începând de azi (sau de mâine etc.).
De atunci încolo = după aceea.
3. În afară de cele arătate înainte. [
Var.:
încoleá adv.] –
În + colo.încolo (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)încólo adv. –
1. În partea aceea, acolo. –
2. Deoparte. –
3. În afară de asta. –
Var. încolea. Mr. (î)nclò. De la
colo, cu
pref. în-. –
Der. dincolo, adv. (în partea cealaltă; mai încolo; din punctul de vedere al
Munt., în Transilvania), cu
prep. de, ca
dincoace.încolo (Dicționaru limbii românești, 1939)încolo adv. Scriŭ uniĭ așa îld.
în colo. V.
colo.încolo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încólo adv.încolo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încolo adv.
1. în acea direcțiune:
mai încolo, mai departe, mai târziu; 2. altmintrelea:
încolo, era om de casă ISP. [V.
colo].